Robert Zotescu

Sunt un arhitect călător. Așa m-au botezat niște prieteni și s-a lipit de mine.
Am câteva pasiuni care s-au împletit natural, arhitectura, istoria și setea de aventură. În căutarea celor mai îndepărtate situri arheologice de pe planetă am găsit tot ceea ce-mi doream. Atât destinația, cât și călătoria mi-au oferit sentimentul posibilului, a obstacolelor pe care poți să le depășești și a răsplatei în urma curajului. Pe scurt sunt un om curios peste măsură, care iubește viața prin toate obstacolele care apar și reușitele care vin în urma căutării unui vis.

Ai avut vreodată un moment de “nu-mi vine să cred că sunt aici”?

În primele călătorii încă credeam ca ceea ce fac este ireal, riscant, o nebunie a unui om care refuză să vadă riscurile și vede doar potențialul. Au fost multe momente în care am zis “nu-mi vine să cred că sunt aici “, dar cred ca primul este cel mai important. Eram în Petra, în Iordania, pe vremea când accesul în situl arheologic nu era reglementat. După o zi întreagă de vizitat, am decis să mă ascund de paznici și turiști și să petrec o noapte printre ruine. Am așteptat să plece toți și am rămas peste noapte acolo. Am ascultat muzică în căști, privind Calea Lactee, singur, înconjurat de ruine nabateene și nu m-am putut abține să nu zic cu voce tare: nu-mi vine să cred că sunt aici.

Povestește-ne cea mai amuzantă (sau neașteptată) întâmplare din călătorii

Amuzantă … nu știu dacă este amuzantă, dar categoric e memorabilă. Mă aflam în Mumbai, acum 15 ani, și eram fascinat de templele Parsi, un melanj de arhitectura eclectică europeană, persană și egipteană antică. Singura problemă era că sunt interzise pentru toți cei care nu sunt parsi. Având un pic prea multă curiozitate, am intrat românește într-un templu, dar cu bun simț am tot chemat pe cineva pe care să pot întreba câteva lucruri legate de religia lor și nimeni nu răspundea. La un moment dat, am intrat într-un spațiu al templului complet întunecat, doar slab luminat de altare cuprinse de flăcări. La un moment dat, un preot al templului mă vede și …. o mică goană pe străzile Mumbai-ului, fugărit de preoți parsi blestemându-mă în toate felurile. N-am să uit momentul.

Ce nu știe (încă) lumea despre tine, dar ar merita să afle?

Viața m-a făcut să mă maturizez mai repede decât poate era cazul, dar am reușit să păstrez o parte din inocența copilăriei în mine. Chiar dacă viața îți aruncă obstacole din ce în ce mai grele, cu vârsta rămân în continuare un copil care vede lumea cu ceea ce este posibil și cu vise pe care le cred realizabile, și pe multe le-am realizat.

Întrebări frecvente despre Robert Zotescu

Cine este Robert Zotescu?

Sunt arhitect, sunt asistent universitar, sunt Comisarul Anualei de Arhitectură a Bucureștiului. Am câștigat competiții și burse, am văzut jumătate de planetă … dar ce nu apare este faptul că vreau să le arăt și altora atâtea locuri minunate. Am avut plăcerea în ultimii 20 de ani să le pot arăta câtorva sute de oameni locuri pe care le visau, locuri de care nu știau și locuri care le-au creat printre cele mai frumoase amintiri din viață.

În ce tip de călătorii am cele mai mari șanse să îl întâlnesc pe Robert Zotescu ca însoțitor de grup?

Eu nu sunt un însoțitor specializat pe o anumită destinație. Acolo unde este arhitectură, cultură, artă, istorie, acolo sunt și eu. Din America Latină până în Japonia, din nordul Africii până în marile capitale Europene.

Ce pasiuni are Robert Zotescu când nu e pe drumuri?

Călătoriile sunt pasiunea mea pentru ca în restul timpului mă împart între activitatea biroului meu de proiectare, activitatea didactică și activitatea din cadrul Ordinului Arhitectilor. Aș zice că e suficient pentru cineva care s-a obișnuit să doarmă în medie 5 ore pe noapte.