Adrian Băcanu

Sunt Adrian — un om curios, cu drag de povești și de oameni, care crede că cele mai frumoase experiențe externe sunt cele care deschid drumuri interne. Am preluat de la mama pasiunea pentru călătorii, iar în ultimii peste 25 de ani am „construit”, fie formal, fie informal, pentru mine și mulți prieteni, itinerarii inedite – atent planificate și cu loc pentru descoperire.
În călătorii îmi place să contribui la armonia grupului, la conexiunea cu locurile și să creez spații pentru relații, apreciere și recunoștință. La fiecare început de experiență, îmi propun să contribui activ, astfel încât felul în care privești lumea să devină un pic mai bogat și mai bun.

Ai avut vreodată un moment de “nu-mi vine să cred că sunt aici”?

Daaa. Foarte multe – și nu trebuie să călătorim în experiențe ultra exotice; frumusețea e mult mai aproape de noi. Mi-au rămas profund întipărite în minte și în inimă câteva momente: cerul înstelat din Sahara, liniștea Islandei, condusul de seară pe Etna și apariția unei mici erupții.
Nu par la fel de spectaculoase, dar în fiecare călătorie am avut multiple clipe de „nu cred că sunt aici” – fie în fața templelor de la Angkor Wat sau a Taj Mahalului la răsărit, fie în întâlniri neașteptate cu alți călători sau localnici, povești născute din „accidente” care sigur n-au fost întâmplătoare.

Povestește-ne cea mai amuzantă (sau neașteptată) întâmplare din călătorii

La neașteptate, cred că am ceva cu vulcanii, că și în Islanda am prins o erupție – un mix de „wow”, cu adrenalină și cu amuzament de genul „nu pot să cred că văd la TV ceva extraordinar, ce văd și de pe balcon”.
Sau în India, când am făcut schimb de locuri și am pedalat ricșă – evident, nefiind din peisaj, toți ceilalți „ricșari” și călători întâlniți pe drum s-au amuzat.
Cu grupurile e întotdeauna spectaculos să vezi reacțiile când ieșim să trăim în diverse locuri în ritmul local – dincolo de autocare și program fix: să treci strada în Vietnam (care trecere, care verde!) sau să mergi prin India, prin mijlocul unui festival cu zeci de mii de oameni pe străzi.

Ce nu știe (încă) lumea despre tine, dar ar merita să afle?

Că construiesc experiențe de tip escape room – unele dintre jocurile create sunt jucabile din Alaska până în Africa de Sud sau Orient.
Că am creat probabil singurul joc real care folosește trenuri în mișcare – un joc de spionaj jucat de zeci și chiar sute de oameni – și Megalopolis, care unește echipele corporate într-un „one team”, implementat deja în mai multe țări.
Mă folosesc de astfel de experiențe nu doar pentru „the fun and thrill of it”, ci ca de o platformă prin care învățăm despre noi.

Că am început să învăț limba arabă, pentru că e fascinant să explorezi o logică diferită – de exemplu, scrisul de la dreapta la stânga și formele literelor care se schimbă după locul lor în cuvânt.

Întrebări frecvente despre Adrian Băcanu

Cine este Adrian Băcanu?

Un om printre oameni, care pe acolo pe unde trece „udă florile locului” și care vrea să unească oamenii, să lăsăm în urmă mai multe zâmbete și frumos.
Un om care creează – de la itinerarii de călătorie, la experiențe sau momente de viață.
Un om care, încă din liceu, ghida informal prin Brașov grupuri de străini și care a trecut apoi la a fi ghid și tour leader formal.
Un om ghidat să lucreze cu oameni și grupuri.
Un OM.

În ce tip de călătorii am cele mai mari șanse să îl întâlnesc pe Adrian Băcanu ca însoțitor de grup?

Circuite de descoperire culturală, îmbinate cu poveste, simbolism și emoție – din Vietnam, Islanda, Maroc, Andaluzia sau Istanbul. Experiențe pentru cei care caută sens, nu doar peisaje. Și pentru cei care vor să asculte poveștile lui Damian Anfile.

Ce pasiuni are Adrian Băcanu când nu e pe drumuri?

Călătoresc în familie 🙂 Fotografiez natura – iubesc răsăriturile și apusurile – și timelapse-urile. Mă bucur să fiu parte dintr-un grup de oameni extraordinari, dornici de evoluție. Explorez vibrația gongurilor planetare, emoțiile trăite și liniștea de după. Fac kite surfing și, mai nou, freediving.